Eu
Ascult
Raurile
Lutului meu,
Asteptand
Intoarcerea
Nepsării
Acasă...
Mereu
In mijlocul viselor
Trează...


***
Si inimile de piatră se sparg


Acum
Iubire să te văd la drum
Peste aceste trepte sparte
De mai departe
Dor spre mai departe
Lovită mană
Atingand o carte...
De-un pumn de arginti
Nenorociti
Pe care nu-i ai,
Dar te minti
Că poti trăi
In libertate
Că imposibilul se poate...
Desi sărac, copil orfan
Din suflet smulgi
Pentru un ban
O lacrimă in decor de teatru
Spărgandu-ti inima in patru...

1994 , Constanta... libertatea celor saraci de ajunge la carti! se scrie mult si bine, se editeaza carti, cu mari sacrificii uneori, dar cati din cei care iubesc cartile au acces la ele? Suntem liberi, si totusi n-am vazut nici un mars al scriitorilor cerand guvernului accesul printr-un pret accesibil la carte!
Tinerii (unii) au spus intr-un sonadj televizat ca a citi o carte nu mai este modern... Nu cumva accesul ingradit prin pret i-a facut pe acestia sa se indeparteze de carte? La moda este internetul... dar pe internet nu poti citi o carte fara sa-ti oboseasca ochii... E modern internetul dar pentru cartile mari, cartile fundamenatale uneori, nu e suficient...
Plang cărtile la mine in odaie,
Stau in genunchi si toate plang,
Mi-e casa ca de apă ploaie
Si-n mine rauri triste curg... scriam eu, privind primele cărti impuscate, atunci in acel decembrie 1989 la Biblioteca Natională din Bucuresti...