M-ai prins
cu privirea disperată
și m-ai redus,
redus, redus
la o particulă
în formă de surâs,
așa am ajuns
în cupa cu șampanie
la aniversarea
celor singuri.

M-ai prins
când urma să închid
toate ferestrele
ce dau spre grădină,
să aprind lumânarea
de pe pian și de pe
masa de cină,
în casa de vară
încă plină
de amintirea ta.

Mi-am amintit
toate promisiunile
când m-ai strivit
între limbă
și buza de sus...