va veni o vreme
cînd vom scrie cu măduva lăstarilor de alun
cu cicatricile parfumate ale molizilor
un timp în care vom cînta cu gemetele pămîntului reavăn și aspru
cu fiecare umbră de cais înflorit
va veni ziua în care vom scrie cu sînge imperial de hermină
cu lacrima cîinilor hăitași
cu lapte de căprioară ucisă
va veni clipa în care vom scrie cu aurul mormintelor noastre
cu liniștea primei înfiorări
cu lumină
pînă atunci însă
vă spun
vom mai scrie multă vreme cu aceleași nefericite și banale cuvinte