pe aleea de lumină în văpaia dimineții
pe o pârtie alpină de pe tâmpla cărunteții
lunecam în vis de ceară cu patinele de rază
ochiul tău de întuneric o lalea uscata-n vază

pe aleea de lumină înspre marginea genunii
slalomist al nebuniei și nebun al rațiunii
printre zâmbete bufone stegulețe de adio
urmăream sedus Nimicul el mă depășea cu brio

pe aleea de lumină scăpăram spre neființă
mă îmbrățișa neantul ca pe-un suflet de credință
goana mânjilor de stele rătăcind prin galaxii
niagară de durere sublimată-n poezii

pe aleea de lumină tu erai un sens albastru
tu cu lacrime de lună tu cu radieri de astru
pe o pârtie de raze într-un rai de-alienare
tu-nviai spre vârf de munte eu muream spre fund de mare