O lume ca o lama de otel,
Ma aflu trist la capete de simturi
Sunt zi de zi tot mai tarziu de el
Pierdut in nesfarsite labirinturi.

Apun in pietre, cantecul mi-e greu
Pe umeri port doar cicatrici de zboruri,
Ma-ntorc sa ma ingrop in vechiul eu
Atat de plin de-atat de multe goluri.

Si mi-ar fi mai usor sa nu il vad
De n-ar fi semnul din imbratisare...