un simplu gând al unei fapte cu spaimă un sărut pe sân
o șoaptă ce vibrează-n teamă un anotimp ce iarăși plânge
cu ochii verzi pe la apusuri sunt îngeri ce cu lacrimi râd
îmi pare timpul schilodit izvoarelor ce curg cu sânge
alunec pe revărsări de lavă și-n locul florii ce-i pe moarte
sădesc un cuib o alizee un gând și poate chiar amor prea rece

am înmuiat în vid o criză, tăceam cu teama de-a ucide și noaptea când pe la statui în brațe îmi prindeam sonata clipeam pe-ascuns și respiram în palme
pământul iar urla, îi simțeam în ceafă mirosul de oase... râul se mai răci o dată, strigoii rătăciți plângeau

noapte bună, iubito
ți-am șters lacrimile și am plecat și m-am întors și tu dormeai
și iar le-am șters și am plecat
ploua... iubito