agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-27 | |
E simplu totul...
E simplu jocul! Dar trebuie să știi că-l joci! Nu asculta de alte voci Ce-ți prorocesc cu-nverșunare Mântuire și salvare prin religia... „cutare“. De vezi efectul Dar și defectul, Tu caută cauza primă, Observ-o pân’ la rădăcină Atent! Transform-o lent... De crezi, va fi eficient! Oricine E „un om de bine”! El rău nu face din voință. El iubește ...cu credință. Dar iubirea lui cea „pură” Uneori se schimbă-n ură. De poți vedea Schimbarea ta, cum o vezi pe-a altora, Oprește clipa-n loc, Devino conștient de joc! Ce simți?... Gânduri clocotesc fierbinți? Atașamente? Probleme iminente? Dorințe arzătoare? Încearcă să-nconjoare Și încet să se depună Pe suflet curat... ca un strat de brumă. Stratul se îngroașă, Te prinde ca-ntr-o fașă, Te cimentează lent. Dar vine un moment Când forțele-ți aduni Destinu-ți să-ncununi. De ce? Și cine? De unde? Cum? Sunt primele-ntrebări ce te aduc pe drum. Tu cauți răspunsul Urmându-ți cursul Și fiecare pas făcut Reprezintă-un început. Atent la tine... Schimbarea vine Si simți cum totul trece Și jocul nu te prinde, te lasă rece. Dar bună inimă tu ai! Nu milă porți...iubire tu să dai! De ani obișnuită, mintea ta Bătută, și-n prezent nu vrea să stea! Ea fuge în trecut...în viitor Imagini îți aduce...un chin...un dor. Cu drag adu-o în prezent Și-n tine simți: nimic nu-i permanent! Obișnuința: ne place? Atunci DORIM. „Mai mult, mai mult”.... Dispare? Suferim! Toate dispar în astă lume Altele vin... mai rele sau mai bune. La fel cum curge râul pe care îl privești Așa tu curgi... și lumea în care viețuiești. Și înțeleg atunci că sufăr din dorință Hmm.. nu pot să nu doresc... obișnuință. De pot să stau cu mintea în prezent, Senzația apare - dorință, evident. Dar n-o amplific. O observ cu drag. Ea crește, crește și se stinge după-un prag. Și toate vin pe rând în mintea mea Le-observ atent și știu că vor pleca. De ce să mă înfurii? De ce să le rețin? Bune și rele...cum au plecat, mai vin!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate