ai să mă-ntrebi de cetini...
am să te mint din umbră...

ai să cunoști amarul...
eu nu-l voi da nici cui...

mă vei privi...
desigur...
eu am să beau...
firește...
și-n ropot am să umblu
prin ochii tăi uitând
de mirele uitării
ce umerii-ți cuprinde
între arcade vechi...
...din lemn...
în negru tropot...
..........................................
se va desprinde-n vulturi...
prin aripi înșfăcate
din tine... sau din mine...
(doi spectatori – și-atât...)

*
voi fi pribeagul lumii...
cu penele albastre
ce nu va ști de tine...
strângându-mă la sân cu brațele de stele
sub frunza ce-o să cadă la asfințit
și verde...
voi fi doar eu... ... în mine...
tot ăst nebun... ce sunt...
nebun de tot în lume
în pleoapa ta...
..........................
în pleoapa ta...
și lacrima-mi ascunsă...
doamnă...
va spune oricui... oricând
că m-ai pierdut demult.