Deschid fereastra și
un vânt rece
mă cuprinde în îmbrățișarea lui.
Gândurile
copii hoinari
se-ntorc,
se-amestecă,
amintiri se răscolesc,
dorul de tine țipă
și vântul suflă… suflă…
dorul de tine doare.

ÃŽnchid fereastra,
dansând printre gânduri tresar,
îmi trag un scaun lângă foc
și chipul tău
se desenează furându-mi
neputincioase, amintiri…
speranța despletită
acoperind incertitudinea timpului ce stă să vină
într-un târziu m-adoarme …

Dorul de tine țipă,
dorul de tine doare…