pentru o clipă veneai
cu o înclinație spre echilibru
te așezai
se scurgea o viață
începea alta
pe-atunci luam cina mai devreme
și nu consumam ceaiul nopților
erai confidenta mea
sigilai într-un plic viețile netrăite
cu ceara roșie
numele adresantului și o ștampilă personală
deasupra capului cristalul acela
îmi povesteai despre câteva morți fără durere
ca și când n-ar fi existat prejudecați
sau sinucideri raționale de cuvinte
nu puteam rămâne fără o femeie
sau vocea ei închipuiește-ți
cum știe să asculte
Doamne