Iubito, ploua peste noi
Si ne dizolva continutul,
In interior ramanem goi
Pastrand doar invelisul, lutul.

Se scurge in pamant apoi
Apa cu suflet, mai departe.
Ramanem seci, ramanem goi,
Trista metafora de moarte.

Pana-ntr-o zi, cand va ploua
Cu alta apa, apa noua,
Apa cu duh, din trup de nea
Cand peste ingeri ploua, ploua...