In zumzetul ploii de vara reci
Aud picuri strivind frunzele-mi pale
Si praful cel gros de amintiri seci
S-au sters in umbre de negre petale

As vrea sa dau timpul inapoi
Sa sparg ceara topita in mine
Dar vesnic voi fi captiv acestei ploi
Lacrimi amare, venin ce-mi curg prin vene

Cu palmi murdare de sange si pacat
Tusind nisipul aspru al timpului pierdut
Strig tare catre cer: M-am saturat!
Dar cerul tacea...parca era mut.

Cu capul aplecat eu zgribuleam in frig
Muscat de vantul negru, cenusiu
Si am incetat ca sa mai strig
Caci suflul meu nu mai era viu
Si ce am fost...n-am sa mai fiu
Iar ce am fost, nici nu mai stiu...