în urmă cu un an am scris aceste versuri in amintirea unui suflet care a trecut printre noi discret, delicat, o adiere...


când toate își vor recăpăta liniștea
mă voi întoarce în ierburile arse
să mi te adun singurătătii...

urmele tale nestinse vor galopa prin mine
albastru și alb
așa cum erai tu de frumoasă

haide, dormi de acum,
eu nu mai știu să scriu poezii
am să te aștept undeva, la capătul timpului,
(ah, tu deja ai ajuns!)
să mai deschidem o dată
poarta aceea înaltă de cer...






in amintirea ei, Felicei Mariana Orban