Te aduci, necreat, în triunghi de lumină,
Din risipiri de vers ostatec, Te privesc,
Fecioare purtând candeli, în inima-mi suspină
Albastre lacrimi cu diademe de spini, te rostesc.


Din altare cu mir, curg Cincizecimi eterne,
Iordanul-Cuvânt în trup de Înainte-mergător,
Treimic, același ipostas, în minte-mi cerne
Tăcerea altoită cu noaptea slujbelor.


Cu acatist imperativ, Tu te sfințești și-n mine
Din veșnicii, Iisuse, dă-mi ruga sfinților
Și nestemate, harul și lumina,
Să pot păși pe veacuri, în vecii vecilor.