deșir firul roșu al cuvintelor calde fluide
cineva a vărsat vin în țărâna inimii
îmblânzindu-mă prin cântec

(erou și victimă a semnelor dresat la școala juvenilă
te iubesc patrie te urăsc într-o sinceritate fără milă)

viața mea e o instituție a autodevorării
cât egoism oferit prin compensație
ființelor apropiate și dragi

(nici slugă nici stăpân aievea un vagabond cu liră ruptă
ursit să ridiculizez turnirul pedeștrilor cu lancea frântă)

eu alin spicele secerate încă de primăvara
întru hrana vitelor ieșite din iarnă
cocoșate de sila de sine

(dogmatice portretizări materne îngaimă basme uriași de paie
spun basme împărați de cârpă de adevăruri munții se îndoaie)

raiul siluit bezmetic de codrii seculari
de către căpcăunii impotenți care
au ucis-o pe cosânzeana

(fără iluzii fără false norme fir aurit heraldică virgină
gestându-ți fiii tăi incestuoși luceferi fără de lumină)

ciutele cu ochii de izvor gonind pustiul
tărâmelor unde miracolul agonizează
robilor dezbrăcați de ie

(ești un ajun fără sfârșit poate simbol care rămâne
te urăsc patrie te iubesc eu sunt eroul fără nume)

n-am strâns bulendre nu am strâns veselă
n-am fraților ce să vă las - cuvinte
de ostoit foamea și frigul

(iubindu-mă ca o fiară dar senil ca un om
îmi dau visele de pomană nefericiților
neîmblânziți de nimeni)

tu ești muma zmeilor, patrie?