Sfarsit


Privind desertaciune, cand ochiul mi`l aplec
Ma doare crunta lume cu spuma`i clocotind.
Privesc cu incruntare cum viata mi`o petrec
Si focul ce nu arde incerc sa il aprind.

De la`nceput de veacuri prin lume ratacesc,
Ma zbat in acest haos ce`i totusi ordonat ;
Prin stele ma preumblu, alerg, intreb, iubesc,
Privesc cum universul renaste, sfaramat.

Batut`am multe drumuri si multe m`au batut,
Am strans si universul in palma`mi de pamant.
Si vesnic peste mine doar vremea s`a cernut
Cu ploi ca niste mreje, cu ropotul ei sfant.

Am inotat in valuri si ele nu m`au stins,
Cu toata spuma rece, cu iuresul adanc ;
Din mine - o scanteie - un foc era aprins :
Puteam plonja in mare, puteam sa zbor, sa cant.

Dar astazi, fara tinta prin lume ratacesc
Si focul cel fiebinte s`a stins si a murit.
Caci ce mai sunt eu astazi in iadul cel lumesc?
O scara prabusita,un spirit adormit :

Acelasi cer deasupra cu stele si cu nori
Si pentru fiecare cu nume diferit ;
Taranii, de pe campuri culeg aceleasi flori
Si fiecare soare se stinge`n asfintit.

Aceleasi vechi nimicuri in fata`mi se astern,
Pamanturile`s moarte, misterele`au palit,
Iar vesnicele trepte ce urca spre etern
S`au terminat deschise - nu mai ascund nimic.

Iar eu, cenusa trista, ma prabusesc in neant
Curata si sublima in zboru`mi spre abis ;
Si curatind vazduhul cu ochiu`mi eclatant
Apar ca o mirare....ca umbra unui vis.