erai un bărbat aveai conturul nopților mele
mergeai prin repede prin prezentul meu discontinuu
ne decupam ochii din pagini imprimate magenta
trăiam pe un același meridian îți ghiceam caișii înfloriți
undeva era un horn prin care moș crăciun venea întotdeauna

astăzi
ținem în mâini fiecare câte o poveste de dragoste
se apropie marginea unui alt solstițiu
ne trimitem aceleași scrisori ne amintim zilele noastre
de naștere și ne privim
prin fotografiile altor semidrepte
tu ai aceeași ridicare de umăr
eu sunt aceeași unitate de măsură pentru
un fel de lacrimă
altceva