"Este vital să ne sărutăm" îmi spuneai,
înclinai capul cu 102 grade
și te lăsai cuprinsă de 37 grade
liniile vieții alergau debusolate prin palmele noastre
eu îți scoteam febra din corp cu tăcere,
cu buzele uscate abia dacă îngânai
"este vital să ne sărutăm",
102 grade de pasiune și focul ce-ți mistuia pântecele
aerul devenise și el incandescent
mâinile mele tremurau nu mai vedeau nu mai găseau calea
te roteai te roteai te roteai într-un delir
ca cel al dervișilor rotitori,
la fiecare 49 secunde suspinai
"este vital să ne sărutăm"
între frunțile noastre se crea un arc electric
"câțiva amperi in plus" mă rugai
"te rog, pentru cele 102 grade ale mele"
pieptul meu tremura nu mai vedea nu mai găsea calea
"încă, încă..." murmurai
mă minunam de geometria pasiunii tale
peste tot numai grade
"este vital să ne sărutăm" credeam și eu
și eu și eu și eu
mă pierdeam te pierdeam într-un ecou sublim cu note înalte
buzele noastre tindeau către zero grade
respiram la unison inspiram frig expiram aburi
mintea mea tremura nu mai vedea nu mai găsea calea...

Apoi visam amândoi câte o pereche de aripi obligatoriu albe
o sută două grade
zece grade.