aud cum îmi tropăie în plexul solar miriapozi cu tălpile reci
cuvintele tale,
cangrena memoriei nu se mai vindecă

de-atâta târziu mi se întoarce timpul pe dos,
rămășițe ale zilelor cu soț stau la rând,
e coadă la uitare

din toată gramatica trupurilor ai rămas doar tu,
un pronume singur
și mult,
mult prea impersonal

n-ai avut nicicând un suflet al tău,
din buzunarul pieptului te deconspiră o hârtie
carbon paișpe,
mototolită

nătângule!
la examenul ăsta n-aveai voie să copiezi