Osiris spune : - Hermes, ia privește
În cuibul vag din Lumea Infernală !
Vezi tu, un roi de suflete se scoală
Ca să brăzdeze cerul îngerește.

- Le văd trecând cu răsuflarea goală,
Ca să cuprindă luna prinsă-n clește,
Dar sunt respinse spre pământ orbește,
Ca niște păsări cu aripi de smoală.

- Dar peste nori sunt câteva scăpate
De a furtunii zbatere de sus,
Plutind senin pe mări desferecate.

Pornește Hermes drumul spre apus,
Să ne conducă în câmpii visate
Pe râul tainic, veșnic nesupus.