Un înger, într-un cer de primăvară,
Mi-a spus povestea nopților pe lună.
O așteptam cu gândul să apară,
Să stau în poala ei de zână.

Să îi ating aripile ușoare,
Privirea Tristă, tremurând în gene,
Și sufletu-i, de-o geometrie-ncântătoare,
Pe-o cale nepășită să mă cheme.

Să urc, să urc spre leagănul de raze,
- O pasăre colibri fremătândă -
În casa ei crescută între oaze,
Să-mi înflorească ideile pe rând.

Și-n cerul fără ceață și-ndoieli,
Lumina ei să fie rostul meu
Și izbăviți de patimi și greșeli,
Să-mbătrânim, întinerind mereu.