Singur, între munții de ciment
stau ca prostul și te-aștept.
Te-aștept ca să vii,
de ce nu mai vii?

Ecou, e acum a ta posibilă iubire,
nici ochii tăi nu mai au lucire.
Simpt că-mi pierd voința de-a trăii,
de ce nu mai vii?

Nu mai pot sa te-aștept.
Plumbul rece mă străpunge-n piept.
Încă mai sper că ai să mai vii,
de ce nu mai vii?

Gheață e lumea, și rece eu sunt,
lipsa ta m-a băgat în pământ,
plecată departe trebuie să fii,
dar eu tot mai aștept ca să vii!...