agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-07 | |
pământul reavăn s-a umplut de ploi
au încolțit în lut cadavre noi ca o pădure descompusă oameni triști: poeți sau târfe sau economiști – unindu-și balele în ziua de salariu în lei sau în valuta verdelui travaliu gestată-n casele de schimb sau casele de toleranță cu limba spânzurându-se de clanță alcoolici și drogați sodomizându-se în cheia pe care-a rupt-o-n broască lacomă femeia sau poate doar vreun crai hodorogit prin gară simțea că-i “tânăr mare tare iară” și aborda studentele frivole decoltate zâmbind libidinos cu buze salivate și etalând în aere de fante placa de care nu s-ar fi îndrăgostit nici vaca și nici un alt animăluț cu blană care gândea el că i-ar prinde bine la culcare să-i încălzească sângele și oasele bătrâne până la pensie sau barem până mâine când ar putea ca o dovadă de divină grație să își salveze casa pe care i-au scos-o la licitație "ah îmi voi plăti întreținerea și cablul și lumina cu ce îmi rămâne – că voi avea destul – mă voi plimba cu mașina din ferentari în băneasa și-apoi la gara obor acolo-mi plăcea nu mai știu când să cobor mă salutau toți huserii de gară “hai să trăiești boierule la bulevard iară? tânăr mare tare sănătos și voinic?” ia mă îi ziceam să ai pomană o bere ș-un mic iar jighimeaua îi apuca îi freca de barbă și se topea să îi bea sau să îi joace în mare grabă acolo pe colț era cârciuma preferată mă cunoșteau ospătarii aveam masă rezervată mă opream tacticos în prag lăutarii îmi făceau o cântată și-apoi strigam: “băieți tragedie: în seara asta e lată!” scoteam din sânul lui avraam virgine pagini de versuri pipițe șarmante se întreceau în erotice ghersuri eram diplomat și mitocan fără aură lumea întreagă pentru mine era ca o gaură…" apoi tresărea pierdea gândurile îi urca înspre nări miros de urină și de alte scursori își ducea mâna la buzunarul de la piept și pripit se-ntrema dintr-o sticlă cu o gură de spirt "ah cu asta ce mă mai țin dar ce deliciu ar fi o sticlă de vin recunosc sunt hidos sunt bătrân dar sunt om ca și voi viața mea-i un traseu fără drum înapoi am fost lider cândva pentru multe etape azi mi-e carnea prea grea prin atâtea hârtoape" strigă tare și calm celor de pe peron o duduie stilată spune-n grabă “pardon!” și își face loc înspre marginea lumii moșul simte în aer parcă aburul pâinii "ah ce-am fost ce-am ajuns și ce dracu-o să fiu că mă simt ca un stârv ne-ngropat în pustiu strig put urât dau în oameni cu pietre dar strigoi parcă sunt nici un om nu mă vede am să sparg o mașină nu de moft fur benzina și-mi fac torță din suflet să sporească lumina să fac scrum oarbe ceruri care scuipă noroi încolțind în fecale reci cadavre de ploi…"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate