agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-10 | |
Cristina plangand
uneori ma simt atat de singura incat as plati pe cineva sa ma stranga in brate inca mai port capul de paratraznet pierce in limba ca-n serile cu ploi torentiale sa ma pot saruta cu fulgerele, electrizand o prezenta cu palmele pe fotografia ta vine o zi cand linia orizontului ramane doar un fir pentru gamalia acului din care-mi cos dorul, si astfel, bat cu privirea in dincolo-departari ca intr-o toba atat cat ecoul sa rasune cu talpi fluturande de zei, pe care le lipesc de picioare gandului gata de mersul pe apa pentru ca freza arici ti se parea la moda am varsat peste nori containere de gel si ploilor si ninsorilor arici le-am facut tepi deopotriva pentru ca asa mi-au suras mainile rareori construiesc diguri din palme cand lacrimile-mi cad in tsunami, dar diminetile nu mai pot spune aceasta; cand sprijin intr-o mana un ponton si-n cealalta o cana de cacao, te-as suna sa-ti spun macar "You have new e-mail" dar mi-e teeama ca inima ar fi ultima adresa pe care ti-ai verifica-o. Vedere I Ei mancau oglinzi. Le mancau cu ochii inchisi de teama a ceea ce ar fi putut vedea si pentru ca numai astfel luau cunostinta de trup. Ei mancau oglinzi, de obicei in somn putandu-si dovedi ca visele sunt reale invingandu-le si traind in ele, sau atunci cand nasteau pentru a se obisnui cu moartea. Dimineti gemene rasareau - cu tamplele si buzele lipite sori gemeni apuneau - singuratati paralele atarnand cu fruntile indreptate in abise Dar ei continuau sa manance preocupati fiind numai sa se ingrase piramidal pentru a-si putea privi intreaga existenta sub efectul de piramida. Ceea ce era real devenea elastic. Bungee se facea numai la orele fixe. Stelele se mulau pe jantele masinilor - se putea circula cu viteza luminii se putea trece pe rosu si chiar dincolo de el. Era de ajuns sa lovesti un pieton ca sareau cioburi din el, era de ajuns sa crapi o lespede ca sangera cu sticla topita, si era de ajuns sa iubesti, ca pe data rasuna un zgomot prelung de geamuri sparte. II Mancam oglinzi. Le mancam cu ochii inchisi de teama vederii numelor lasate de timp pe fruntile noastre, si pentru ca numai astfel ne puteam privi adevaratul chip. Mancam oglinzi de obicei in somn, pentru ca numai atunci ramaneam singuri cu noi insine asemenea lui Hector cu Ahile, sau cand muream fara sa stim de ce. Ceea ce era capata un motiv anume. Albastrul, umbra ferestrele, amprente ceasurile, limbi de indragostiti. Ceea ce era capata o prezenta la orele 00:00 si 6:30 Si singurati paralele stateau cu fruntile incordate in abise, Dar noi continuam sa mancam cu ochii cat mai stransi, de teama ca pe vreuna din fruntile noastre ar putea scrie Ulise. Dialog intre Metru si Antic inainte de prietenia cu Oda Sa dormim Sancho, si sa visam pentru ca asa se cuvine. - Scoala boule, imi zice Pitagora, nu vezi ca esti prost ? Ah, Sancho, tu nu stii ca nu exista hrana mai indestulatoare ca visele, care sa umfle pantecul sperantei. - Mie sa-mi repeti ce te-am invatat, de la corn de melc la copita de cal! Tot ceea ce se opune unghiului dreptunghic format de gand si sentiment e patratul sinelui egal cu suma patratelor lor. Dovada este ea. - Si ? De cate ori o strang in brate imi spune ca o fac sa se simta ca o ipotenuza. - Si ? De cate ori o strang in brate strig ca o iubesc. - Si ? Si strigatul mi se desface-n catete Si strigatul mi se desface-n catete. Cavaleri in jurul mesei rotunde, fara Lancelot Imi scot inima si-mi adun in jurul ei prietenii, parintii si rudele, dintii de lapte si prima iubire - dar aceasta din urma nu vine. "Tine-o, tu ai mai multa nevoie de ea" imi spune Aladin, ridicandu-se si intinzandu-mi lampa. Imi scot ochiul si-mi adun in jurul sau gandul, ielele si creioanele colorate, somnul cu vise si prima iubire - dar aceasta din urma nu vine. "Nu trebuie decat s-o freci" imi zise el. "Lancelot nu vine pentru ca are nevoie de o minune.". Si eu incep s-o frec in timp ce hainele imi raman mici, se ridica in jur cai ferate, parcuri cu gradini Hesperide fantani arteziene din care tasnesc in spirale Dumnezei lichizi, Reclame luminoase, panouri publicitare se ridica in stanga si-n dreapta mea "Faci ce faci, dar stii ce faci ?" "Fa-o cu cap" "Protejeaza-te" "Inainte s-o faci asigura-te" Iar Aladin impietreste alaturi de ceilalti pe scaunul de piatra Si eu frec lampa dar nimic nu se intampla, o frec iar degetele mi se tocesc unul dupa altul si nu apare decat Jasmine, plimbandu-se pe covorul zburator. - Ce faci tu aici ? - O frec, nu vezi ? Dar nu se intampla nimic. Apoi ea se alungeste in jurul inimii si-a ochiului meu se alungeste in jurul scaunelor de piatra si le apuca spargand reclamele si panourile luminoase nervoasa: - Scoate prezervativul de pe lampa, prostule. Colectie de sentimente Pe mine mama m-a facut cu un om de termopan, de aceea, dincolo de ferestrele pieptului meu nici un sentiment nu se raceste, iar tu, s-ar cuveni sa-ti atarni genele perdele pe cornize pentru ca asa este cuviincios fata de dragoste. La fel cum iarna isi scoate politicos palaria alba salutand primavara. Copil fiind inca, mai visez acel cuvant cu roata de rezerva, acea carcasa de ARO goala care sa alerge pe timpanul lucrurilor cautandu-si cutia de viteze, pururea neincapator gandului meu gonflabil de atata tristete. O, si numai intalnindu-ti privirea ar deveni decapotabil pentru simplul fapt ca ceea ce este fara de cer e asemenea desenelor animate fara Walt Disney sau 2-lui in 1 fara detergenti. Copil fiind inca, o pornesc de-a busilea spre Oracolul din Delfi dupa un cuvant, ce nu exista dupa o varsta care impartita, inmultita, scazuta sau adunata cu orice numar face o roata; stand pe post de maxilar intr-un craniu de zeu, de-a lungul caruia noi doi alergam. Si in care, ne putem face patul doar pe maseaua de minte. Desigur, ceea ce era de spus, s-a zis - si nu ramane decat curcubeul dupa ploaie, Desigur, noi dormim pe maxilarul unui ZEU - din care "Z", odata cu visele se taie. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate