și dacă dumnezeu e femeie și dacă dumnezeu e numai femeie năzuința mea după jumătatea perfectă e semn de declin sau e semn de-nviere
sunt bântuit de femeia spirit de femeia gând de femeia lumină și deopotrivă de femeia de carne de femeia trăsnet de femeia amurg de femeia noapte de femeia infern
de parcă aș fi țintuit pe vecie sub ascuțișul unei ghilotine multiple cu lamele perfect ascuțite
cum altfel mi-aș putea explica înverșunarea cu care viața mea se-ntoarce după viața donei juana
precum o umbră în jurul unui catarg precum sângele într-o rană precum sufletul împrejurul trupului mort
femeia e zeu cu siguranță femeia e poate dumnezeu sau poate dumnezeu e atât de bine ascuns în ea încât mi se pare mie câteodată că-l văd dincolo de carnea incendiată și de nervii ei răzvrătiți
eu cred în orice caz că dacă-l voi întâlni vreodată pe dumnezeu cu adevărat îl voi întâlni cu chip de femeie
sau îl voi întâlni în adâncul trupului și în adâncul gândurilor unei femei fără seamăn
de cine de cine în definitiv mi-e atât de dor câteodată de dona juana sau de dumnezeul care impecabil ascuns în adâncul ei doarme și mă visează pe mine venind către ea
doarme și mă cheamă pe mine să mă pierd total în îmbrățișările ei cum numai în moarte îmi va fi dat să mă pierd pe de-a-ntregul fără rest fără scadență fără nici un pic de trufie

* * *

și dacă dumnezeu e femeie năzuința mea după jumătatea perfectă e semn de declin sau e semn de-nviere


26 aprilie 2000