Un animal uriaÈ™
S-a prăbușit din văzduh
Sub oraÈ™ .

Umbra lui se leagănă
De câmpul vertical si curat
Pe care sufletele noastre
Vor s-o ia razna .

Dar polii magnetici
Ai pământului
Le lățesc
Ca pe aurorele boreale
La lumina cărora
Î-mi găsesc vecinul rănit.

Îl mângâi pe frunte ,
Scurmând-
După puii animalului prăbușit
Să-i sugrum .

Pe câmpul vertical și curat
Sufletele noastre vor dansa
În bătaia inimilor
Printre focurile de artificii
Ale însănătoșitului .