Un sunet doar, dar ce înalt se-ncheagă.
Am dat cenușa verii la o parte.
Sub cer vremelnic lumea se împarte
În oști de frunze, roua s-o culeagă.

Citesc mișcarea ierbii ca o carte
Și fiecare zbatere mi-e dragă.
Un fir e-un suflet. Pajiștea întreagă
Se răzvrătește-n noi până departe.

Mulțimi de flori în poarta mea bătură
Și le-am deschis, chemarea să le-ascut,
Căci glasul lor e-o dulce lovitură

ÃŽn gong de-argint la care-n veci exult.
Doar pentru-o clipă toate-mi apărură,
Dar cât durează clipa ? Mult mai mult.