Descoperă-te cumpătare
și ascunde-mi peștii din văzduh.
Adună-i pe toți și aruncă-i repede în apă
udă-mi privirea cu lacrimile tale de doamnă văduvită
pînă se vor șterge toate urmele lăsate de picurii de apă
dintre solzii peștilor mei prin văzduh.
Peștii mei miroseau a transpirație
și gura lor a tăcere ancestrală...
Descoperă-te cumpătare
și înlătură mirosul trecerii mele prin văzduh
înainte ca dimineața ce vine să-mi aducă ploaia...
Înțelegi, odată, doamnă vaduvită, al cărei soț îți eram
adună-mi peștii și îneacă-i repede-n apă...
Știi tu, doamnă, volumul acela de apă
des-locuit de peștii mei visători
aruncă-mi-l pe față
ca să-mi spăl rușinea pierderii tale,
cumpătare.