am un gât în traistă
îl dau ieftin... vrei să-l iei tu?
s-au mai trezit și alții
vezi că la amiaz’
se scumpește…
bine.
ai trecut și ieri,
ți-am lăsat în incubator
o pereche de aripi
bineînțeles asimetrice, ce,
credeai că dezbrac
același înger de pomană ??
am și eu mândria mea.
da, așa e bine
ce-s ăștia ?
nu știu, pe mine mă iei mata
de mânuță, și-mi iei frumușel
o bucată de pâine.
din asta, albă.
te holbai la ea ieri, ne!
acu’ s-o iei pentru mine.

m-am uitat la el
cum ședea așa, în văzul ploii
nu-mi dau seama dacă vorbea
românește.
poate că da
sau, se traducea singur.
nu-mi mai dau seama
dacă trăia sau nu,
dacă a existat vreodată
vezi tu, eu trebuie să spun
lucrurile astea
cineva asculta viața la microfon
mai tare, vă rog!
nu se aude bine aici, în spate
nu erau decât doi tineri
care fumau marihuana.

bă, asta nu e viața mea
e o poezie.
nu e nici teatru
mă doare ... dacă tu crezi
că este sau nu credibil!…
dar cuvintele mele
se zbăteau neputiincios
vineții-nerostite
undeva între degetul
său gros și arătător...

Și totuși n-am fost critic în viața mea.
ce-ar fi, să mă fac, deodată, critic de artă?
aș veni la tine
te-aș arăta cu degetul
aș spune TU scrii
foarte frumos.
Ce-ai simți?
nu-i așa că m-ai strânge de gât?
există oameni și oameni
unora le mulțumești că există
altora că trăiesc... cââât mai departe de tine.
din cei care vin în față
unii sunt de-a dreptul de iubit, iubitori.
(despre ăștia ți-am vorbit, mai ții minte?
Voiam să-ți spun că nu avem decât o singură categorie.
iar tu m-ai pus la zid, râzând în joacă)
dar alții sunt deghizați.
după ce-și scot, una câte una, măștile
îi vezi ușurați:
na, că am râs și de ăsta (place for injuries).
merit o stea.
mi-o dau, uite *

ce ți-am făcut eu, ție?
aaa, nu.
nu ție.
dar atunci cui?
de unde știi tu, atât de bine, tu care le știi pe toate
cum este viața mea?
ai stat TU la capătul covorului?
ai tras tu de fire
când s-a strigat
Înnodați! Acum!
Îm? NU.
...știam.
e o joacă de copii
Viața asta