Flori de rouă curg alene
Peste lacrimile-mi reci
Și privirile păgâne,
Te pândesc pe unde treci.

Codrul a aflat, pesemne,
Amarul ce-n mine-l port
Și-și acoperă covorul
Cu un văl de suflet mort.

Uite, chiar și o păpădie,
Scuturându-și pletele,
Mă condamnă pe vecie
Să-mi cunosc regretele.


Plânge codrul, păpădia,
Plâng secatele-mi suspine
Și-mi arată feeria
De-a-ngropa răul din mine...