pot să-ți spun că
ne năștem de mai multe ori,
așa cum în anumite seri
sub șuvoaie presimt
pielea și sângele cum sorb
până la scâncet bucuria,
degetele tale, prelungi fire
de frezie,
ating grilajul din fața fricii
și nu-i decât pedeapsa
de a fi mers
pe un drum paralel;
aici las jos povara
ce mi-au pictat-o pe umăr,
sfidez umbrele plopilor
și palide atingeri
umplu cupa, apoi o înghit,
golită de spaima
c-ai sa fugi
printre nori de umbre.