am urcat apoi pe scările de deasupra
cu creierul învârtit ca o bilă de pierce
pasărea cu aripa de pământ se târa cu mine de mână
uitasem aproape că a sparge oglinzi era tabu
(și a scrie fusese până să ard pe cruce)
curentul trecea alternativ prin brațele noastre
cu ghearele înfipte în ziduri ne plăcea să pierdem
la zaruri și la Jack cel Negru
în vântul care-ți bate-n față au aruncat alții deșeuri
și sufletul meu reziduu