agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-25 | |
Un soare auriu iese din mare,
Iar eu pe plaja înca pustie ma plimb, Aștept o nalucă s-apară plutind Când valul stropește din undele rare. Un soare auriu iese din mare. E mare și-n juru-i totul topește; Cu gândul mă duce la noaptea trecută Eram cu naluca intinși pe o plută Și vorbe duioase iubita-mi șopteste, Dar soarele arde și visul topește. Și visul topește, iar cruda realitate Se vede mai bine in razele lui, Căci nu există iubire nici fapte ciudate, Ci urș, dispreț și vorbe legate Se-aud parcă aici dar nu știu a cui. Și soarele-nalță a noastră cetate. Timpul încet încet se urnește Și discul de aur parcă coboară Fantasmele albe incep să apară, Iar eu tot la foc ce mocnește Aștept o nalucă - iubire amară Dar ochii-mi sclipesc, spre mine aleargă: E ea, e brunetă si-n ochii căprui Sunt mii de lumini din lumea intreagă Pe mine mă vede prin umbrele lui. Și stăm ca și noaptea trecută pe plajă, Ne sărutăm și-o mângâi pe sânul golit, O ating tot mai jos, de ea m-am lipit; Și-alunec-năuntru și simt - nu e vraja. Și marea șopteste "Trăiește nu-i vraja!" "Trăiește nu-i vraja" si timpul se oprește, Adorm cu năluca in brațele mele Un vânt ușurel sudoarea răcește, Iar valul renvie și zarea sclipește. Un soare auriu iese din mare, Iar eu cu năluca pe plaja pustie mă plimb Tot discutând și tot mulțumind. Când valul stropește din undele rare Noi ne iubim sub marele soare! Dar marele soare iară coboară, O noapte senina, stele sclipesc, Zarea se aprinde, zile descresc Și timpul nu stă, iară e seară Zilele curg, e toamnă afară. E toamnă afară și natura moare Munții se îngălbenesc, așteaptă argintul, De nălucă mă desparte distanța și timpul. Mi-e dor și totul mă doare, Dar timpul nu stă, natura moare. Și-n mine și-n năluca aceiași poveste: E toamnă afară și natuara moare, Departe de mine, departe în zare Urgia, potopul neliniști pornește Și totul dispare iar noaptea tot creste. Când prima ninsoare s-așterne pe jos; Din vis mă trezesc, în noaptea trecută Eram cu năluca întinși pe o plută Și vorbe duioase îmi spune frumos. Dar s-a terminat, e târziu... fără rost...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate