nebunia îmi aruncă pe rând
fiecare organ
vinul mi-a sedus demnitatea
și mă împinge pe trepte în jos
cobor intr-un timp închis demult
nebună deschid sicriele fostelor iubite
un trecut nebărbierit ,murdar
scurmă într-o rană la fel de închipuită
ca si povestea craniilor pe post de felinar
gelozia rage ca o bestie
pasiune blestemată
aÈ™ ucide pentru fiecare strop
de iubire irosită înafara mea
delirând îmi pierd o mână
o venă arsă se desprinde de carne
rebelă și proastă iubirea mea
arată ca o mireasă îmbătrânită așteptându-și
mirele mai batrân decât sărutul
blestemul râde isteric de departe
îngerul îmi tot schimbă ochi după ochi
până ce simt limpede
cum nu sunt iubită pe acest pământ
bărbatul mai toarnă vin
tâmpla alunecă în strugurele ucis
delicat calvar
prezentul carmin.
Gabriela Gergely