a fulgerat în destin și-mpietrit am rămas
fără vulturii mei și fără forță-n glas .

dragostea s-a ascuns ca o ocară
într-un colț lângă fiară .

secundele mele cu puls de cuarț
m-au cuprins într-un lanț.

lanțul mă-ndrumă încet către lună
ca-nspre străvechea resemnării genună.

acolo-n adânc,între vulturi picând
să-mi caut busola prin penele lor,

și să-i mângâi aș vrea
sau să mor .