Nu pot sa plang
caci curg inimile
cu ceara zidirii ,
litere moarte
printre cioburi
doar paralelele plang ,
eu susur cu gustul
zimbrilor sfartecati
diminetile de dorul
golurilor regale
si ma aplec
deasupra genunchilor
pierduti de cateva
eoni in ruga
caderii din stele
apoi repede sfasierea
in miriade
de lumi cu forme
si umbre , ca zei
cu trupurile trei
intoarse curat
spre cealalta
dimensiune a lumii ,
gandul topit intre
lacrimi , iubirea ...