Initializarea in cunoastere a devenit o boala a poetilor,in general,a celor care scriu.
Se folosesc aproape intotdeauna de poezie in cunoasterea lor.Poezia e o forma finita,nu poate evolua.
E o neadevarata cunoastere.Se stie ca cunoasterea e provenita adeseori din greseala,si maestrul Nietzche ma obsedeaza in aceasta privinta,nu pentru c-ar avea dreptate ci pentru ca a dat culorii diversitate intr-o lume monocolora.Cunoasterea e totala doar atunci cand porneste din forme ce sunt imperfecte.Perfecta e doar lumina alba,dar s-a demonstrat demult ca si ea e compusa.Ce e pus in fata noastra astazi e fara …cunoastere.Citirea unor carti,ca Biblia,de exemplu,devine,astfel,esentiala.A scrie fara cunoasterea unor carti esentiale ale umanului,e nu doar “pura fantezie”,e necunoastere.A scrie pentru sunetul unor litere e muzica,dar e o muzica originara,e muzica triburilor Masai.E originala,dar e aceeasi.Perceptia mea despre scris,este ca,trebuie,ca varietatea sa-si etaleze multitudinea de interpretari.Albul acesta in poezie,in special,dar in general in tot ce se scrie astazi,e fara subtilitate.Timpul culorilor e etern.Stim bine ca inafara Pamantului culorile isi pierd importanta.E proprietatea fiintei pamantene de a vedea in culori.E poate singurul nostru rost in acest Univers.Intorcandu-ma la Biblie,nu ca la o carte de teologie,sau poezie,ceea ce este uneori,ci ca esentiala prin diversitatea culorilor percepute de cei implicati,vad acolo tot spectrul luminii.Ne este data noua ca sa-o folosim.Am descoperit cu greu puterea luminii compuse si este pacat s-o lasam necunoasterii.
Fiinta are nevoie de diversitate in evolutia sa ca si piatra .Cunoasterea cuprinsa in ea,mai mult,intr-o pasare ,spre exemplu,e Dumnezeiasca.Nu are,insa,cunoasterea adevarata a culorilor.E atributul nostru,suntem oameni.Noua,fiinte pamantene, ne-a fost lasata adevarata perceptie a culorilor.
Suntem singuri aici si trebuie s-o cunoastem cu adevarat.