Secunda de care ne e frică n-a trecut,
Ci teiul o ascunde sub petice de scoarță,
La umbra frunzelor,
In metamorfoza fluturilor,
Sub plesnetul fântânii arteziene-n piatră.



Bastioane verzi ne impresoară firea
Si fața Dunării cea orbitoare,
Ne-amesteca dorințele cu soare.


Insula cântă un imn de la capăt de lume,
Brațele mele s-au frânt, de iubire nebune...