dă-o dracului de tăcere
vreau să îți scoți
la plimbare caninul
îmbrăcat în roșu
la limita dintre sânge
și tangoul interzis
al zânelor sângerii
lesbiene ale murdăriei
de sub unghia cangrenată
să îi arăti cât de negru
poate fi pasul ușor
de prunc împăiat
pe fundul întrezărit
al supei primordiale

***

curva se plimbă prin sat
descheiată la nasturi
între lucruri cunoscute
taina îi stă doar în contabilitatea
primară a amintirilor
prietene oricâte trepte ai sări
maratonist al atâtor unghiuri drepte
în acest șotron al hazardului
până la urmă inevitabil
te va călca trenul de zece
delicat ca o femeie îndrăgostită

***

să poposim
la hanul cel uitat
să ne topim
carâmbul cizmelor
pe drumul
către izvoare
număra-vom ploile
simulacre ale timpului
uitat în oglinda retrovizoare
turnesol turnat
în creuzetul
iluziei