Simt cerul de deasupra mea
ca pe o mare răstignită
țintuită de păcatele ponosite ale lumii

zgomotele orașului troienesc calm
înnorarea îmbibată de puritate
pâcla de zgomote mici, de jos
imi destinde nervii încordați din pricini banale

mă tot ascund de mine
mă prefac a mă ascunde de mine

a murit EMOÞIA
imi doresc sa reînvii sălbaticul din mine

mirosul perfect rafinat al plantelor
se împerechează cu mirosul de om
- spectacolul supraviețuirii noastre

singurul lucru pe care-l tot repet
pe de rost de când mă știu
este să constat,
constat cu o energie nesfârșită
am simțuri disponibile, afaceriste, puse pe căpătuială
sorb steril, dar nesățios impresii
fiecare cu drogul lui!