mă întrebi despre dragoste

se făcea o hartă cu mii de ferestre
mii de cioburi de sticlă mii de așchii de os
pretutindeni urne în formă de inimă
ființe de cenușă amînau ultimul blestem
în doze mici de opiu și pămînt ars
norii desprinși din cuiburi mureau sufocați
în garduri de sîrmă ghimpată înfloreau capete de șerpi
acolo gîndurile călătoreau fără trupuri

mă întrebi despre dragoste din nou

mirosul pămîntului va veni de la umbră
între brațe un trup va aduce ape în somnul ramurilor
vom aduna cu grijă cioburile păpușilor de porțelan
chipurile noastre desfigurate pe sigiliul desprins de rădăcini
mult prea tîrziu vom descoperi
drumul săgeții pe urma porumbelului de foc
va izvorî apă din morminte
acolo întrebările vor vindeca răspunsurile fără vreun sunet

mă întrebi despre dragoste pentru ultima oară