agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-20 | |
umbrele dormeau inghesuite in talpile noastre
te intrebam daca ai auzit vreodata de kant iar tu somnoroasa mi te strecurai sub aripa si bolboroseai ceva sub limba nu stiam cu ce sa incep si cu ce sa tac vorbeam aiurea ca sa nu zici ca sunt prost era pentru a nu stiu cata oara cand iti aratam raiul pe pamant - camera mea cu postere perverse pe pereti canapea televizor si sticle aruncate la intamplare si totusi era camera mea pe care o tineam in mine oriunde ma duceam de care nu ma desparteam niciodata tin minte prima oara te-am invitat la o cafea mergeai pe blocuri carpind cerul ca nu cumva sa curga pe strazi erai rusinoasa si blonda acum nu mai esti la fel dar totul e schimbator si te calca tramvaiul cand nu te astepti tin minte a doua oara te-am invitat la o cafea de data asta nu mai aveai ocupatie si rataceai trubadura prin piata romana tin minte a x-a oara te-am invitat la o cafea si am ajuns la cinematograf apoi intr-un taxi apoi in camera mea apoi ne-am uitat la televizor toata noaptea apoi ai plecat si ai venit nepoftita a doua zi mi-ai dedicat un poem dar pe-atunci nu ma interesau lucrurile marunte imi gaseam mereu ceva de facut astazi sunt singur si-ti scriu mereu mesaje pe internet poate-mi raspunzi macar la unul iubito nu conteaza cu cine ma inseli nu conteaza cu cine ma inseli nu conteaza cu cine ma inseli daca mai repet si a patra oara ma sinucid da ma arunc in fata tramvaiului toamna asta sa-mi zdrobeasca oasele cum mi-ai zdrobit tu soarele sa-mi sfarame trupul cum mi-ai sfaramat tu cuvintele sa ma umple de sange sa ma faca bucati sa ma arunce in aer ca sa pot fi mai aproape de tine mai aproape de tine ma enerveaza repetitiile intr-un poem dar vreau sa stii cat de aproape vreau sa-ti fiu sa construiesc un pod de cuvinte pana la tine sa pot sa-ti ling zaharul de pe buze sa pot sa musc din dragostea ta cu toata puterea sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa pot sa te iubesc pana la capat
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate