"e simpatica!", imi spuse ea,
"simpatica", atata tot?
ce poate fi mai pur ca un ... gandac?
acel gandac esti tu, sunt eu ...
si mie, drept sa-ti spun, gandacii imi plac!

"simpatica" e o actrita,
ce joac-un rol, interpreteaz-o scena,
poti oare compara "gandacul" cu jocul ei?
-si te avertizez ca poate uneori sa fie-obscena-
... ce tot vorbesc?, e o matitza
gandacul e gandac nu e actrita.

doi gandaci sunt mai mult ca unul,
dar nu ca si frumusete interioara, ci ca frumusete a firii,
doi gandaci reprezinta pe-o creanga
acea minune uitata; minunea ...
minunea ... iubirii.

"iarasi bati campii",
se incapatana gandul sa ma certe
"si de ce sa nu-i bat?", intrebai eu nervos
si apoi cu un ton mai scazut, aproape milos:
"oare crezi ca o sa ma ierte?".

"sa te ierte? ce-i de iertat?", facu gandul atuncea pe prostul
"sa ma ierte ca nu am putut fi un gandac
si ca-n loc de gandac am fost ... doar un om
si stii cum sunt oamenii ... ranesc (fara sa vrea) deseori "
iar gandul raspunse:
"poate doar ... cand ai sa mori!"

"esti rau", i-am spus.
"m-ai intrebat, iar eu ti-am raspuns:
din om nu faci pururi gandac,
el este curat, pur, el e ...
... minunat!

iar tu te-ai dovedit a fi un anti-gandac.
spune tu acum, sincer, ai putea sa ierti un anti-gandac?"
-nu prea-mi placea cum punea el problema-
si urla: "zi o data! zi si-ai sa vezi ca nu poti!"
iar eu incercam sa nu tac.

"pai,...", incepui eu sa ma balbai, "stiu si eu?,
poate ca l-as ierta, daca ..."
"daca ce?" striga iarasi la mine
si-apoi spuse plecand:
"esti doar un anti-gandac"