Din o mie de ganduri murdare
Eu te-am spalat si te-am uscat,
Icoana te-am facut
Cu-n petec de pamant,
Un ram uscat de busuioc si o cantare.
Te-am pus in rama de argint
Dupa ce-am sters cu grija tot tusul,
Toata culoarea si ti-am rupt arcusul
Ca sa nu-mi canti
Si sa nu ma-ncanti
Nici c-o culoare, linie sau dunga
Si sa nu vezi cum trece peste tine
Vremea lunga...
Te-am pus, ascuns, chiar sub covor,
Am dat cu matura si praful peste tine
Ca sa nu te gaseasca
Nimeni.
Te-am bagat in buzunarul de la piept
Ca sa m-asculti traind
Si sa asculti de mine,
Sa stai cuminte, dormitand,
Si sa nu uiti de mine.
Eu toate astea le-am facut ca sa te am
Ca sa te pastrez si sa nu pierd,
Sa nu te pierd, sa nu te uit,
Si, poate, ca sa nu ma uiti.
Sau poate ca se cheama egoism
Sau, spus frumos, iubire este,
Sau este doar nevoie oarba
Sau, spus urat, doar dependenta.
Poate e una sau mai multe,
Sau toate-astea-s tot ce simt,
Nu ma intereseaza si nu mint
Cand spun ce spun si-i tot ce simt.
Un singur lucru vreau sa-ti cer:
Prea multa apasare sa nu doara,
Prea multa iubire sa nu moara,
Sa stai presat in inima, cuminte,
Sa fii tu sirul meu de placeri sfinte
Si sa accepti strivirea mea
Pana in nemurirea ta.