agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4492 .



Valea fluturilor sanctificati
poezie [ ]
experiment (pentru toti cititorii mei fideli)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nabser ]

2004-10-07  |     | 



Hoinaream de zile intregi prin maruntaiele armasarului.
Nici macar nu era construit din carnea noastra.
Livezile cu flori de cires
rasareau aplecate de dupa nervuri,
fructele pocneau asurzitor,
frunzele isi dizolvau continutul,
in pumnul strans al premergatorului.
Rataceam destramati in siruri,
sufocati de indoiala pasilor nostri,
spargeam ritmic aerul pietrificat,
cu mainile in buzunarele celui din fata,
ca sa nu ne pierdem numarul,
cu degetele infundate in urechile celui din fata,
ca sa ne pipaim gandurile.

Diminetile ne regaseau cu aplauze,
nu toti eram poeti,
unii inca mai lucrau la statuile idolilor alesi sa-i reprezinte,
sculptate in maduva oaselor,
si puse la pastrare in muschii picioarelor,
ca sa se limpezeasca la fiecare miscare,
umbra langa umbra.

Hoinaream de zile intregi prin valea fluturilor sanctificati.
Nici macar nu era alegerea noastra.
Scotoceam dupa un loc liber,
printre fire de timp inghetat,
aplecandu-ne crestetele ca pentru o inchinare pagana
pe altare manjite de flori si cruci din oase de cal,
invocand zeii locurilor,
sau doar propovaduitorii unei noi modalitati de comunicare.
Dadeam firele de iarba la o parte,
taraind dupa noi,
un capastru si o sa mucegaita,
in cautarea unui loc
unde
sa le ingropam.

Nici macar nu era din carnea noastra,
si aerul era mereu proaspat,
zeii lui ne vegheau dintr-o parte,
zeii nostri ne aruncau ocheade de dincolo de drum,
stateau acolo unde ii lasasem,
burtosi si cheliosi,
ametiti de atata viata,
adormiti.

Cand premergatorul ne atinse umarul, ne-am oprit.

Locul fusese insemnat de cateva decenii,
exista un templu acolo,
si cateva statui,
si o urna in care trebuia sa ne lasam cenusa,
pentru a onora memoria armasarului,
prin care hoinaream de zile intregi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!