Cat e vrema de lunga si lata
stau intinsa
in palma ta,
pe burta,
cu obrajii priponiti in pumni
si cu coatele bine infipte
in linia vietii tale,
cu picioarele incrucisate,
balansandu-le intr-un tic
aproape enervant.
Si-ti citesc,
da,iti citesc din palma,
toate cate au sa imi spuna
cutele amprentei tale.
Nu ai idee
cate stiu despre tine
despre locurile pe care le vezi,
cuvintele pe care le spui,
lucrurile pe care le atingi.
Sunt aici
de atatea clipe
incat azi stiu
mai multe despre tine
decat stii tu.
In curand,
veacul o sa ma uite
atat de tare,
incat nu am sa mai fiu
decat un fir din linia vietii tale