Seara
cand tipatul pietrei
trezeste adormirea;
o idee abstracta
imi reteaza gandirea!

E iubirea de aer.
Amantul plamanului meu poluat.
Eiubirea de esenta
pierduta in timp
--e ciudat--

Eseara
cand absurdele-mi ganduri
incep as lua zborul;
cand ochi-mi fixeaza
aceleasi decoruri.

E seara
cand mama va plange
la piept cu al sau fiu
ce-si ucide departe
al sau dumnezeu.

Sunt eu
cand vantul
vuieshte prin vale;
cand urlu-i macabru
trezeste fecioare.

E seara si eu,
amanti pe vecie
ce-astepta ca ziua
sa vina pustie,
s-aduca nimicul
dorit de la viata!

E seara si-i ceata!
E seara si-i ceata!