I

Cu o unghie ascuțită
În formă de sicriu spart
Mă roade, mă roade
Plăcerea unor locuri vechi,
Niciodată uitate
În beția mea aprigă de crimă,
Infamele dorințe:
Privirea aprinsă plăcerii
Plăcerea stinsă,
Acum întunecată
De “je ne sais quoi”.
Încotro mai simt (?)
Doar zâmbetul orb se crede
Un picior imens de meduză
Să mă mare în toate lumile
În care nu vreau să te găsesc,
Ca în alte câteva milioane de ani…
Þi-am povestit de ei
Și nu ai crezut că m-ai avut
De fiecare dată.
De fiecare dată
Mă supuneam unor bătăi
De inimă de pasare
Spânzurată în lanțuri
De aripile mele.

II

O jumătate de fericire
Îmi mai împinge acum sângele către inimă
Iar jumătatea amară apasă pe măruntaiele mele.
Vreau să vărs tot ce ți-am luat din trup și din suflet
Să mă lepăd de vinul și pâinea ta
În numele tuturor lucrurilor
Pe care nu le (mai) iubești.

Făcusem din tine aura mea,
Un fel de lumină nevazută
Cu care mă îmbrac în fața lumii și spun
Suntem EU.

Faceam dragoste cu o fantomă a ta
Exploziv, de fiecare dată când o scânteie
Spunea “taci, taci, taci”…

Acum usucă-mi privirea de la lumi lumină
Și explică-mi la ce dracul folosește religia asta a nedumeririi
Crezul ăsta în fiecare frunză care cade în fiecare toamnă a ta.
Ce monedă mă putea duce din irosirea noastră peste Styx,
Ce gând ascuns al tău făcea să treacă un ocean prin mâinile mele?

III

Ca o mângâiere placută
Mă întregește, mă completează
Plăcerea vieții ce vine
Niciodată imaginată.
În luciditatea mea minimală,
Neîmplinitele gânduri:
Plăcerea stinsă privirii,
Privirea aprinsă,
Acum Soare,
De el.
Oriunde simți (!)
Sufletul tău calm se vede
O mare
Împingând meduze spre toate lumile.
Poate o să mă găsești
Ca în alte câteva milioane de ani…
Þi-am povestit de ei
M-ai vrut
De fiecare dată…
De fiecare dată
Mă supuneai unor bătăi
De inimă de pasăre
În lanțuri,
Îmbrațișată aripilor mele.