În sânge

Cerul îsi rostogolește stelele
în clepsidra inimii
apoi pe imas
moare...
bătătorita rază
de gândurile mele
-n-au încotro-
privesc cerul semănat
cu nopți
cu goale cuvinte
și împrumutata clipă
îngropată în piatra inimii
nu-mi aparține
Timpule, mai exiști?


mă redai tu existentei...!