îmi plimb urmele continentului de zgură
pe o perie de șters praful
în cameră țin luna pentru următoarea eclipsă cu isus
și un i despre care vorbim în lipsă

am vrut să-ți trimit o frunză roșie
din orașul în care iubirile alunecă semitransparente
s-a făcut noapte am ajuns cu o altă mașină acasă
un alt antique cu ochi ruginii

de undeva se aude birkin je t’aime
nu mai vreau metafore
și nu știu dacă ți-am spus
acum și el are barbă

mâine mai schimb o dată ziua de pe un umăr pe altul
prin sânge se scurge o senzație superficială de poezie
așa că îmi întind picioarele până la cer
și visez mai departe